Două afirmații de pe ambalaj pot semăna, dar pot descrie lucruri diferite. „Fără zaharuri” și „fără adaos de zaharuri” nu sunt expresii interschimbabile. Dacă le tratăm ca sinonime, riscăm să alegem produsul după o impresie, nu după compoziție.
Regulile europene pentru mențiunile nutriționale prevăd condiții distincte. Mențiunea privind absența adaosului privește ingredientele folosite pentru îndulcire; zaharurile prezente în mod natural nu dispar prin tipărirea acestei formule.
Citește două zone ale etichetei
Lista ingredientelor arată din ce este făcut produsul. Declarația nutrițională arată, între altele, cantitatea de zaharuri raportată la o cantitate standard. Cele două informații se completează; una nu o înlocuiește pe cealaltă.
Identifică exact mențiunea, fără să o prescurtezi în minte.
Compară produse din aceeași categorie, folosind aceeași bază de calcul.
Privește și restul compoziției, nu doar o singură cifră favorabilă.
De pildă, un produs pe bază de fructe poate avea zaharuri proprii ingredientelor. Acesta este un motiv să citim tabelul, nu o dovadă că eticheta este automat falsă. La fel, un produs cu îndulcitori merită evaluat în întregime, fără a presupune că înlocuirea zahărului îi rezolvă toate caracteristicile.
Într-un coș de cumpărături, cuvintele atrăgătoare sunt multe, iar timpul este scurt. Un obicei util este să întorci ambalajul înainte de a-l pune în coș. Nu căutăm produsul cu promisiunea cea mai mare, ci informația care ne permite să comparăm corect două opțiuni.
O fotografie distribuită pe rețelele sociale anunță retragerea unui produs. Poate că ambalajul seamănă cu unul din dulapul nostru, dar asemănarea nu este sufici…