Informații21 ianuarie 20172 minute de lectură

DOP, IGP și STG: trei sigle pentru trei întrebări despre produs

Autor: Mihai-Catalin PANAIT

Pe o brânză, o specialitate din carne sau un produs de panificație putem întâlni sigle europene care seamănă între ele. Ele nu reprezintă trei trepte ale unui clasament general al gustului și nu trebuie citite doar ca decor.

Cadrul european din Regulamentul 1151/2012 distinge denumirea de origine protejată, indicația geografică protejată și specialitatea tradițională garantată. Primele două privesc o legătură definită cu un teritoriu; specialitatea tradițională garantată pune accentul pe caracterul tradițional al produsului.

Citește ce anume este protejat

Pentru DOP, legătura cu zona și etapele de producție este mai strânsă; pentru IGP, cel puțin una dintre etapele prevăzute are loc în aria definită. Diferențele nu pot fi înlocuite cu ideea că orice nume de localitate de pe un ambalaj este automat protejat.

  • Identifică numele complet al produsului și sigla utilizată.

  • Nu confunda marca producătorului cu denumirea protejată.

  • Caută caietul de sarcini dacă dorești să înțelegi cerințele specifice.

Un astfel de sistem oferă informație despre caracteristici și proveniență sau tradiție. Nu promite că produsul este potrivit oricărei persoane, că are o anumită valoare nutrițională sau că va fi gustul preferat al tuturor.

La cumpărături, poți alege un produs protejat pentru o calitate pe care o cauți în mod explicit. Comparația devine mai clară când spui care este criteriul: metoda, zona ori rețeta tradițională. Astfel, sigla rămâne un instrument de informare, nu un substitut pentru citirea ingredientelor, a prețului și a condițiilor de păstrare.

Surse

Regulamentul 1151/2012 — sistemele de calitate

Din aceeași categorie

Toate articolele ↗