Ambalaj mai mic, aceeași cheltuială? Comparația începe la kilogram

Un pachet poate părea neschimbat pe raft, deși cantitatea din interior este alta. Când vrem să înțelegem ce plătim, memoria prețului de pe bon nu este suficientă: trebuie să privim și cantitatea netă.

Regula europeană privind indicarea prețurilor urmărește tocmai facilitarea comparației dintre produse. Prețul de vânzare și cel pe unitatea de măsură răspund unor întrebări diferite: cât plătim acum și cât costă aceeași cantitate de produs.

Un exemplu, fără presupuneri despre o marcă

Imaginează-ți două pungi cu același tip de produs: una de 400 g la 10 lei și alta de 500 g la 12 lei. Prima costă 25 lei/kg; a doua, 24 lei/kg. Punga mai ieftină la casă nu este și cea cu prețul mai mic pentru aceeași cantitate.

• Compară mai întâi produse asemănătoare ca ingrediente și destinație.

• Citește cantitatea netă, nu dimensiunea desenului sau a ambalajului.

• Verifică unitatea în care este exprimat prețul comparativ.

Exemplul nu spune că trebuie cumpărat întotdeauna ambalajul mare. Dacă folosești doar jumătate și restul se pierde, economia de pe etichetă poate rămâne teoretică. O comparație bună ține cont și de cantitatea pe care o vei utiliza.

Pentru cumpărăturile repetate, păstrează câteva bonuri și notează lângă preț gramajul. Așa poți observa o modificare fără să acuzi automat o practică ilegală. Întâi documentează diferența; apoi cere explicații comerciantului, cu fotografia etichetei și produsul identificat exact.

Surse

Directiva 98/6/CE — indicarea prețurilor