Informații4 octombrie 20132 minute de lectură

Adresa de pe ambalaj ne spune cui să cerem explicații, nu tot traseul ingredientelor

Autor: Mihai-Catalin PANAIT

Pe un produs alimentar putem găsi o adresă din România chiar dacă povestea ingredientelor este mai complicată. Este util să citim ce rol are firma indicată, în loc să deducem automat că toate materiile prime provin din apropierea acelei adrese. Informațiile răspund unor întrebări diferite.

Directiva europeană privind etichetarea alimentelor prevede identificarea operatorului relevant prin nume și adresă, în condițiile stabilite de text. Acest reper îi permite consumatorului să știe cui poate adresa o întrebare. El nu descrie, singur, fiecare etapă prin care a trecut ingredientul înainte de ambalare.

Întrebarea se formulează după ceea ce vrem să aflăm

Dacă ne interesează originea unei materii prime, cerem această informație explicit. Dacă dorim lămuriri despre o rețetă sau o problemă de ambalaj, datele firmei ne ajută să identificăm interlocutorul. Nu este necesar să tratăm un răspuns incomplet ca pe o explicație pentru toate caracteristicile produsului.

Putem compara ce scrie lângă denumire cu imaginile și formulările din restul ambalajului. Un peisaj sau o culoare familiară nu stabilește singur originea. Păstrăm termenii exacți, fiindcă „produs”, „ambalat” și „comercializat” nu sunt cuvinte pe care le putem înlocui între ele fără să schimbăm sensul.

O fotografie utilă conține și partea discretă a etichetei

Când păstrăm informații despre un produs, fotografiem și datele operatorului, nu doar fața atrăgătoare. Dacă apare o nelămurire, vom putea descrie precis alimentul cumpărat. O întrebare documentată este mai ușor de lămurit decât o presupunere despre proveniență construită numai din aspect. Pentru consumator, claritatea începe prin a separa ceea ce eticheta spune de ceea ce ne imaginăm că spune.

Surse

Directiva 2000/13/CE — identificarea operatorului pe etichetă

Din aceeași categorie

Toate articolele ↗