Editoriale6 februarie 20142 minute de lectură

Jucăria din ofertă nu este un ingredient al gustării

Autor: Mihai-Catalin PANAIT

O gustare aleasă de copil poate veni cu un personaj, o colecție sau un mic cadou. Discuția de acasă se mută atunci ușor de la aliment la obiectul dorit. Pentru părinte, este util să separe cele două lucruri fără să transforme fiecare cumpărătură într-un conflict despre voință.

Recomandările OMS din 2010 privind promovarea alimentelor și băuturilor către copii privesc impactul marketingului și rolul politicilor publice. Ele arată de ce subiectul nu poate fi redus numai la o decizie individuală luată la raft. Mediul comercial face parte din contextul în care familia încearcă să aleagă.

Punem întrebări despre produs înainte de colecție

Ce aliment cumpărăm? Ce cantitate conține? Cât de des ar intra în meniu dacă nu ar exista cadoul? Aceste întrebări pot ajuta adultul să păstreze un criteriu consecvent. Nu este nevoie să îi atribuim copilului obligația de a analiza singur mesajele publicitare.

Putem stabili lista și limitele bugetului înainte de intrarea în magazin. Când apare o cerere spontană, discutăm și despre obiectul promoțional separat de aliment. O jucărie dorită nu face produsul automat potrivit pentru o anumită masă, la fel cum lipsa ei nu spune nimic despre gust.

Rutina familiei are nevoie și de un mediu mai clar

Educația de acasă este utilă, dar nu înlocuiește responsabilitățile comerciale și politicile de protecție a copiilor. Un părinte nu trebuie prezentat ca fiind singurul responsabil pentru fiecare mesaj la care copilul este expus. Putem începe cu propriile cumpărături și, în același timp, cere explicații și reguli mai ușor de înțeles. Scopul este o relație calmă cu masa, nu câștigarea unei dispute în fața raftului.

Surse

OMS — recomandări privind promovarea alimentelor către copii

Din aceeași categorie

Toate articolele ↗